Daca aveti rabdare, merita citita. Integral;).

“O scrisoare cutremurătoare:

În ţară se desfăşoară un adevărat genocid împotriva sutelor de mii

de studenţi şi absolvenţi de la Spiru Haret

Destinatarul de drept al acestui mesaj: doamna ministru Ecaterina Andronescu

Stimate domnule rector,Aurelian Bondrea,Mă numesc Pricopie Curic Libelula, am 46 de ani. Am absolvit Colegiul de Muzeologie laStat, după care am dorit din tot sufletul să-mi continui studiile la Spiru Haret, specializarea istorie,apropiată studiilor anterioare, după cum cer prevederile. După ce am terminat Muzeologia la Stat, şispecific cu medii aproape de 10, am fost singura dintre toţi absolvenţii care am umblat până ladepersonalizare, până la nebunie, trei ani de zile pentru a-mi găsi un loc de muncă şi nu am găsit. Înacest timp, toţi colegii mei, care aveau note mici, au fost angajaţi în învăţământ, sau muzeografietc. Succesul lor a fost, după cum am aflat, în funcţie de pile, bani etc.Eu neavând nimic, degeaba am învăţat zi şi noapte, timp în care aveam şi familie şi copil,de care trebuia milităreşte să îngrijesc. După trei ani de bătut la uşile Statului, am ajuns o legumă,aproape de nebunie. O minune dumnezeiască m-a ajutat să-mi fac formele la o instituţie pentru unpost de secretară cu studii medii, pe care l-am pierdut în trei săptămâni, înainte de a intra înactivitate, pentru că în locul meu a fost adusă o persoană cu studii medii, pila cuiva mare, carevalora mai mult decât truda mea pentru studii superioare.Între timp, am avut comoţie cerebrală şi, vreme de o lună, nu am fost om, nu am mâncat,vorbit, mişcat, decât foarte greu, aproape imposibil. Nu am crezut că voi mai supravieţui, dar poateatunci era mai bine să plec dincolo, pentru că destinul îşi pregătea înaintea mea Armaghedonul.Între timp am încercat să fac o facultate de istorie – geografie, la zi, la Stat, cu taxă foartescumpă, şi din cauza situaţiei financiare imposibile, fiind singură în lupta mea cu viaţa, am pierdutstudiile după un an de zile.Nu puteam trăi. Sufletul meu nu era împăcat şi, după ce am căpătat nişte bani, m-am înscrisdin nou la o facultate de istorie –filosofie, la ID, la Stat, cu taxă destul de mare şi, din nou, după unan, sau doi, nu mai ţin minte, am renunţat, pentru că (more…)

teribil de dificila reprezentarea grafica a inmultirii:)))

funny e in schimb… (more…)

Mangaierea mea era ca seara, dupa ce ma voi fi uitat la Mircea Badea, (more…)

In urma procedurii de vot bizare  (more…)

            Un simplu sondaj in invizibil pe lista de messenger cu BuddyCheck sau alte softuri deconspiratoare, reveleaza doua categorii de omuleti virtuali: invizibilii si vizibilii.                        

            „Invisible to Everyone” sunt cei care prefera amorteala hibernarii unei expuneri frontale la imprevizibil sau hiperocupatii, care pur si simplu nu vor sa fie batuti la cap. Trasul jaluzelelor in window poate fi si o forma de aparare in fata agresivitatii comunicarii. Insa din spatele emoticonului adormit, „omul invizibil” are acces la o intreaga comunitate, careia el ii refuza accesul. Dar e dreptul lui de a alege.

            Interesant este ce se-ntampla de cealalta baricada a hiperspatiului, in tabara „expusilor”. Aruncand o privire in lista de YM (more…)